Mi-am imaginat că simulam la infinit probabilităţi matematice ale universului uman, numai să descopăr că omenire nu are nevoie de ordine. În haosul existent numai omul este cel care încearcă să găsească o ordine, un înţeles.
De cele mai multe ori pierdem din vedere că prin haosul din viaţa noastră avem la îndemână libertatea de a alege, de a trăi, de a experimenta. Liberul arbitru' ne guvernează condiţia umană.
Prin crearea unor lumi virtuale nu facem decât să ne creem identităţi care ar putea să o completeze pe aceasta, evident că prin natura noastră egoistă, dorim să fim în centrul atenţiei.
Tot ce contează până la urmă este să nu ne autodistrugem în căutarea noastră personală. Putem privi totul ca un joc de copii, respectând în acelaşi timp anumite reguli.