Plasat într-o lume ireală, îmi permit să pierd controlul
Şi să alerg în cercuri până când rutina îmi va da rolul.
Mă detaşez de toate ramurile cotidiene şi încerc să nu mă împiedic,
Privind cu detaşare cum drumul îmi apare.
Prin al dimineţii fior, pătrund în contemplare,
Visând cu nepăsare la marea depărtare,
Ce prin muze îşi caută iertare într-o lume oarecare.
Într-un univers haotic, timpul îşi pierde rostul,
Rătăcit printre cuvinte de prea multe ori gândite,
De prea multe ori uitate într-o lume întâmplătoare.