Tabla de şah.

 Am încercat cel mai dificil lucrul, să joc împotriva mea şi să încerc să câştig fără să favorisez albele sau negrele...fără milă de pion sau regină....
 Era atât de greu, îmi ştiam toate mutările şi ştiam că şi alteregoul meu le ştie... şi eu le ştiam pe ale lui... am rămas puţin incremit, nu ştiam cum să încep... ce pion să mut... îmi putea fi fatală prima mişcare... dacă mutam greşit putea însemna pierderea partidei.
 Am încercat să nu gândesc când mut piesele, să le mişc haotic pe tablă, poate aş fi avut o şansă, o probabilitate să sesisez ceea ce la o prima vedere nu observasem.
 După ceva timp, piesele rămăsese în aceeaşi poziţie...se analizau reciproc încercând să îşi anticipeze prima mutare.
 După o lungă pauză, prima piesă era gata să fie mutată.
 Era regele, răsturnat de un deget inflexbil...