Printre atâtea lumi străine.
Farfurii de porţelan
Îşi găsesc sfârşitul
Într-un joc pe internet.
Printre atâtea glasuri stinse
Se aprind viteze scurte
Ce se scurg într-un rău infect
Zumzete şi trăsnete
Aprind cerul şi-l pătează
Cu a lor aspect incert.
Şi tone de idei se pierd pe o bandă optică
Şi totul pentru ce...
Pentru nişte bani infecţi
Conectaţi la un calculator defect..
Şi întrebăm cu dezamăgire
Cine suntem noi?
Cine sunteţi voi?
Când suntem toţi nişte roboţi...