Trupuri goale se amestecă în liniştea haotică a frunzelor de hârtie şi se intersectează subit... lovindu-se cu o forţă distructivă de pânzele întinse ale călimării de cerneală...ca într-un teatru de stradă, mişcările sunt puţin timide, însă cu o prunfunzime desprinsă din visul de toamnă a unui actor pierdut printre nori, se lipesc unele de altele... mai întâi degetele îşi pierd simţirea... buzele îşi schimbă simţirea într-o astenie pierdută, printre picăturile de primăvară, certându-se cu firele rebele....
Ca într-un scurt metraj,
Toţi pori transpiră şi se şterg de filmul subţire...
Al unei cafele ameţite de ora prea târzie din noapte.
Pielea se crapă printre sorbiturile de cafea...
Şi fulmul de ţigară ştrangulat de frigul ţevilor de eşapament se coaguleaza într-o euforie singulară.