Mother

 Nici nu ştiu de ce multe ori mă chinui să scriu. De ce simt nevoia să arunc nişte cuvinte pe o pagină albă. Simt cum ceva din mine vrea să urle, să trântească, să se elibereze. Simt cum devin pătat, devin murdar cu gânduri, simt cum mi se încreţeşte pielea şi devin bătrân. Îmbătrânesc. Sunt sătul de atâta maturitate. Şi toţi care mă cunosc ştiu că nu sunt egoist. Mă sacrific. Încerc să fiu pentru toţi cât pot. Încerc să nu urăsc oamenii. Încerc să fiu echidistant.
 Şi oricât aş încerca nu pot să mă eliberez de mine, trăiesc în capul meu. Şi nu am pitici în cap. Am doar o singură voce. O voce agasantă. Sunt sătul să o tot aud, dar e vocea raţiunii. E accea voce care înţelege totul şi care mă ţine captiv.
 Vreau doar pentru un minut să fiu liber de mine.
 Vreau să mă văd prin ochii altcuiva. Prin ochii unui străin.
 Ăsta sunt eu ţipând!!!