Şi încercăm să ne sincronizăm cu viaţa... însă ca orice ceas de buzunar, suntem cu 2-3 minute în urma ei... şi privim tot ce se întâmplă la persoana a III-a...
Atunci priveşti doza de bere din faţă ta şi ceasul începe să devină înceţoşat şi nu îţi mai aminteşti cât era ceasul sau la ce oră trebuia să ajungi acasă...
Când ajungi la a două ai impresia că ceasul stă pe loc
La a cincea bere nici nu îţi mai aminteşti că aveai ceasul cu tine...
Şi în felul ăsta ajungi viaţă din urmă, o depăşeşti şi te sincronizezi cu clipa , te agăţi de răcoarea serii şi îţi permiţi să visezi...
Şi nu ne îmbătăm numai cu alcool, ne îmbătăm cu tot felul de lucruri..., ne îmbătăm cu vise, ne îmbătăm cu fericire... ne îmbătăm cu zborul fără aripi...ne îmbătăm cu speranţe...
Poate de asta fumez... pentru că pentru 6-9 minute pot să zic: "fuck it, sunt aici, acum, în momentul aceasta şi nimic altceva nu contează decât clipa asta şi cu cine o împart."
Simt că oricât de complicat e totul câte o data, ai clipa aia de beţie când nu contează altceva decât momentul ăla... în care eşti detaşat de tot şi poţi să spui cu încredere: "Totul va fi bine, orice se va întâmpla"
Fericirea stă în cele mai simple lucruri...
Fericirea o găseşti rătăcită în buzunarul de la spate...