Cuvintele le întorc pe invers şi mă atacă de etern, mă ataşez de ele, le privesc cum capătă formă, înţeles, le arunc într-un trunchi de miserupism şi ele se învaţă cu forma lor şi prind un orgoliu personal şi încep să vorbească între ele, mă ignoră...
Mă lasă fără vlagă şi mă trădează pentru o nouă muză, lăsându-mă să mă repet...
Şi încerc să mi le amintesc, păşind pe pagini goale şi multe cuvinte şterse.