Mă plimb pe străzi, ca un actor ieftin, fredonez melodii vechi şi repet replici din filme... şi mă gândesc că sunt iubit şi atunci lumea nu mai pare un loc aşa de cumplit.
Nu mai contează că sunt doar un actor ieftin ce îşi imită eroii din filme, sau că sunt copilul care încă se mai uită la desene animate, sau că nu sunt îndeajuns de matur.
Infintul nu stă pe umerii mei şi nici soarta întregii omeniri. Aşa că îmi beau liniştit cafeaua şi îmi fumez ţigara, ştiind că pot să lenevesc 10 minute în plus în pat înainte să mă ridic.