Ploaie în luna lui august.

 De fiecare dată când afară plouă...mă copleşeşte un sentiment de linişte..
 Simt cum cu fiecare strop care cade pe acoperişul blocului capăt un gram de inspiraţie.
 Şi cel mai inspirat mă simt noaptea...
 Când totul degajă tăcere...
 Când rămân doar eu şi gândurile mele.
 Şi când totul pare atât de limpede şi clar.
 
 Întotdeauna am ştiu ce am vrut..
 Până acum am vrut să o găsesc...
 De acum înainte vreau să fiu fericit alături de ea...
 Şi ea alatauri de mine.
 
 Ea e inspiraţia mea.
 Şi cea la care mă gândesc la cele mai lungi ore din noapte..
 La ea mă gândesc când stau şi privesc în gol...
 La ea mă gândesc când mă trezesc...
 La ea mă gândesc când îmi beau cafeaua dimineaţă
 Şi când îmi aprind prima ţigară...