Dacă lumea ar fi plată
Tu ai fi începutul
Şi sfârşitul lumii mele
Dacă gravitaţia ar sta pe loc
Tu ai fi punctul meu de sprijin...
Când nu eşti lângă mine
Timpul stă în loc...
Când sunt lângă tine
Timpul nu mai are nici un rost.
Când îmi zâmbeşti
Şi cel mai rău gând
Se transformă
Într-un râset
Cel împărţim ascunşi sub o păturica...
Când ziua îşi arată chipul
Noi ne ascundem
Sub un sărut...
Când auzim paşi pe hol
Fugim sub un alt decor
Tip ţil
Ne aprindem o ţigară.
Poate e ultima din pachetul de aseară...
Şi avem un plic de cicolata.
Ce îl împărţim la doi
Şi ne iubim
Printre arome de ciocolată
Însă din lucruri simple
Noi zâmbim
Şi suntem fericiţi.
Când mă săruţi
Plutesc şi ajung
Pe un nor
Atât de sus.
Atât de dus.
Încât mă întorc
Pe un vânt de vară.
Şi încep să cad
Încep să mă topesc
Şi mă găsesc.
Tot lângă tine
Tot cu tine
Şi zâmbesc.
Mâncăm seminţe la filme premoderne.
Ne sărutăm la multe secvenţe.
Şi trăim povestea noastră.
Ce o vedem la televizorul nostru...
În fiecare seară .
Doi copii îmbrăţişaţi.
Păşim uşor printre furnici.
Căutăm nişte pitici.
Şi găsim un copăcel
De care stă prins un balonaş.
Întindem o pătură lângă ei.
Ne gândim la Alcor şi Steaua fără nume.
Suspinăm ca ei nu sunt că noi.
Reali şi împreună...
Şi îl plângem pe profesor
Însă adormim
Ca doi godacei.
Şi ne trezim
Amorţit de la sărutări .
Şi plin de urme de amor