Primăvară te urăsc.

 Transformă-te în toamnă că nu te mai suport.
 Şi nu te mai da drept vară că-mi spulberi visele,
 Încerc să te ador, dar ajung să te urăsc.
 Încerc să fac orice, dar gândul mă duce numai la ea.
 Nu mai reuşesc să mă îndrăgostesc .
 Ţi-ai pierdut chipul în briza mării,
 Că o mahmureală îmi dispari din gând şi apare o alta,
 Pe care o întâlnesc pe stradă.
 E mai noua că tine.
 Dispar şi eu într-o clipă,
 Mă pierd într-o nouă sărutare
 Şi mă agăţ de orice fantasmă,
 Să trec peste ziua de mâine.
 Sper că mâine vei fi o nouă primăvară
 Şi mă vei aştepta cuminte acasă.