Într-un joc haotic al beţelor de chibrit ia naştere ce mulţi numesc foc, însă când două beţe ude se lovesc haotic unul de altul prinde loc imaginaţia.
Îmi imaginez că sunt un băţ de chibrit ud, aruncat în valurile timpului, încercând să mă usuc şi să urmez restul beţelor de chibrit ce ard pentru o secundă, două cu pasiune apoi fiind uitate fie pe marginea aragazului sau unul dintre acelea care aprind ţigara unei persoane de unică folosinţă.
Sună drastic, dar eşti folosit pentru cea mai banală chestie, arzând cu pasiune...
Însă prefer să rămân ud, să privesc lumea în felul meu... diferit de celelalte chibrite.
Să îmi imaginez că scopul meu este mai mare de atât. Să trăiesc cu pasiune în felul meu şi nu cum trăiesc ceilalţi...Să nu mă regăsesc în ceilalţi ci în mine.
Vreau ca prin focul din mine să fiu fericit.
Povestea unui beţişor care preferă incertitudinea decât deziluzia pachetului de chibrituri.