Privesc în cameră şi lucrurile ei s-au amestecat cu ale mele...
Poşeta ei neagră se pierde în verdele-albăstrui al camerei..
Geanta albă se rătăceşte printre câteva raze de soare care abia reuşesc să treacă...
Toate cremele ei se iau la ceartă cu cele mai inutile lucruri pe care le pot avea...
Cheile mele se sprijină în rama ochelarilor ei...
Şosetele mele negre se ascund pe sub pat căutând pe ale ei.
Suntem doi copii ce se ascund de soare şi de lume...
Şi se joacă cum numai ei ştiu.
Şi îşi ascund ţigările sub o unghie...
Şi zâmbetele le culegi printre rânduri.
Printre rânduri mai auzi şi dialoguri...
Printre rânduri îi vezi cum aleargă .
Şi când ajung la capăt de punct.
Se întorc printre rânduri .
Şi trec la alt rând.
Unul simplu....
Unde sunt doar ei şi un cuvânt: Noi.