Azi noapte un ţânţar m-a înţepat pe haine şi m-am trezit într-o lume plină de suveniruri .
Tot felul de invenţii ,unele mai vechi decât faraonii şi nişte pietre ciudate care mai interesant colorate.
Însă nimic să îmi atragă atenţia.Am început să mă plimb prin locul respectiv ce semăna mai mult ca un bazar.Totul era pustiu ,nici urmă de om...M-an oprit de multe ori şi mă întrebam dacă oare visez şi încercam să mă trezesc ,dar nu puteam ...totul era aşa de real.Ramasesm singur...
Începusem să mă gândesc la toţi oamenii pe care i-am cunoscut, chiar şi străini de pe stradă,la case,la aglomeraţie şi la zgomutl pasiilor ce răsunau pe aleea pustie.
În toată liniştea şi printre toate lucrurile care la un moment dat au aparţinut cuiva sau şi-au avut un loc în lumea la care nu reuşeam să mă întorc ,într-un act de furie nebună am încercat să distrug ce era în jurul meu .
Cu cât mă aproriam şi încercam să ridic ceva dispărea...şi dacă vroiam să arunc cu tenişi negri şi prăfuiţi spre ele , o ceată densă apărea şi totul în jur devenea hidos .
Îmi treceau tot felul de gânduri.
Poate murisem şi acesta ar fi un test final pe care ar trebui să îl trec şi nu ştiam cum sau poate ca tot ce însemna realitate înainte nu era decât un vis şi acum mă plimbam printre suvenirurile minţii mele .Poate că toate lucrurile din jur erau amintiri din toate vieţile pe care le-am trăit , toate ideile pe care le-am gândit într-o anumită formă .
Mă gândeam la înţepătură de ţânţar , poate tot ce văd acum sunt doar halucinaţii şi cineva din lumea materială pe care o ignorasem căuta un antidot,dar acum tânjesc după ea cu fiecare gură de aer .
Poate cine ştie e un blestem al ţânţarilor pe care atâta timp i-am ucis şi nici măcar nu mi-a păsat de viaţa lor.
Însă acuşi pierd şi ultima speranţă şi blestem ţânţarul care a făcut din mine o monedă de tinichea pe care cineva a uitat-o în stradă.