O gară părăsită ,
Un peron rece şi un chip prea schimbat de schije ale vremii...Însă era ea,păşea uşor printre stâlpi de copaci ,pe frunzele prăfuite de toamnă .
Acelaşi dormitor, haine aruncate pe scaun... un tricou murdar de gânduri tomnatice nişte resturi de mâncare lăsate cu o seară înainte...Aceeaşi muzică care răsuna din boxe...şi care se amesteca cu liniştea din cameră. El pasiv, îşi aprinde o ţigară o aproprie de buze , şi respiră cu fluturi, de parcă ar fi fost ultima gură de aer .
Peste gara uitată se lasă noaptea şi ea stătea nemişcată pe bancă ,şi-ar fi aprins o ţigară ,dar nu mai avea bani...Stătu o secundă , se ridica şi îşi îndreptă paşii spre casă. Ştia că nu o aşteaptă decât televizorul şi o un pachet de ţigări rătăcit printre cursurile de la facultate...
Muzica îşi schimba vocea printre fumul de ţigară.
Cu paşii mici
Călcând pe asfaltul rece ajunsese în faţa uşii
Ezită un moment dacă să deschidă uşa , dar nu avea unde să mai fugă ...
Intră .
Telefonul sună, era oră 11:27... Era un prieten vechi...
-Alo!
-Helloo!
-Eşti acasă?
-Dap, stăteam întins în pat şi mă gândeam.
-Mmmmm, poi la ce?
-Cât de greu trece timpul şi când de lungi sunt secundele !
-Nu înţeleg!?
-Ehhh , nimic, uită...Sunt doar într-un loc şi timp care stau pe loc şi nimic nu are sens,se clatină realitatea iar eu mă pierd odată cu prezentul şi rămân pentru o secundă blocat între 2 secunde şi nu ştiu pe care să o aleg .
-Mda,eşti dus omule
-Ştiu, sunt un nebun incurabil !
-În fine, Hai la o bere!
-Hai că vin , dar să ştii că nu sunt în toanele mele cele mai bune...
-Oky, te aştept...
Pierdut în noapte îşi aruncă blugii pătaţi şi tenişii rupţi în picioare ...
Era obosită...
Pornise apa...
Se dezbrăca uşor şi aruncă hainele în maşina de spălat..
Berea îi ţinea de foame şi somnul de sete...Capul îi era greu şi ochii pierduţi în tavan...
Pentru un moment rămăsese în faţa oglinzii, acum că nu se mai putea ascunde în spatele hainelor nu rămânea decât un simplu om şi se privea şi parcă nu se recunoastea şi uşor şopti în gând...
Cine eşti ? Cine sunt? De ce nu mă mai recunosc ? Sunt prea obosită să mă regăsesc în tine...rămân o străină şi tu un vis ce nu l-am vrut.
Adormi.
Apa îi mângâia mâinile ...Şi o data cu ea lasă gândurile în urmă."Mâine mă voi schimba , voi purta masca sa".
Se strecurase în pat
Porni televizorul .
Se contopi cu o iluzie şi uşor, uşor deveni o obsesie .
Închisese ochii .